La margini de păduri se-aud lupii Și parcă-mi vine să urlu ca ei, Când văd că tu nu vrei sau nu știi Prețui sentimentele cu-aromă de tei. Și ninge și-mi vine s-o iau la goană Pe câmpuri, pe dealuri, prin nămeți, Să uit cea mai adâncă rană, ce rană Cu lacrimi din amintirea unei dimineți. Dar suspinul în mine îl țin și m-apasă Și doare adânc fiecare cuvânt rostit, Intru tăcut în acea casă-n care duioasă Îmi șopteai cât de mult... m-ai iubit. La margini de păduri se-aud lupii Se face o noapte lungă de dor, ce dor, Ninge, mă-ntreb doar atât de mai știi Unde-ai pus cuvântul... te ador?! Dan Lucian Corb 21 noiembrie 2016 Volumul: Pentru atunci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu