Cândva îmi dădeai aripi să zbor Acum mi le-ai frânt dar nu cobor, Rămân pe-o ramură de vis, rănit, Să-mi vindec durerea ce mi-ai pricinuit. Cândva însemnam tot pentru tine Acum mă distrugi prin gesturi, cuvinte, Dar să nu crezi cumva că voi fi înfrânt Am și eu putere în mine-n cuvânt. Cândva eram în fiecare clipă aproape Acum aș veni de s-ar lăsa poduri pe ape, Ascultă-ntr-o seară cântecul acela duios Și simte-mi lacrima în albastru armonios. Cândva afirmai că mă iubești enorm Acum mă lași cu lacrimi în suflet s-adorm, Ai început ușor pe la colțuri să râzi Ce-ți pasă ție că ochii mei sunt uzi?!... Dan Lucian Corb 9 august 2016 Volumul: Pentru atunci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu