Și câte vorbe mi-ai șoptit tu mie În vânt s-au dus ca puf de păpădie, Mai am într-un sertar două scrisori Pe care le citesc înlăcrimat în zori. Și câte dulci speranțe mi-ai albit Din câte mi-ai promis n-ai îndrăznit, Dacă vreodată dor o să îți fie Atâtea lacrimi s-ai cât mi-ai dat mie. Și cum te imploram în serile târzii În care ne-alintam cu line poezii, Să nu calci peste dragostea a mea Iar tu mă sărutai, sărut de catifea. La o răscruce de drumuri am ajuns Și deznădejdea-n suflet m-a pătruns, Eu am să merg în suflet tot cu tine Tu fă ce vrei, fii cântecul ce vine. Dan Lucian Corb 21 iulie 2016 Volumul: Parfumul florilor de vară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu