Fata își întinde pledul, Se-ntinde și ea pe pled, Despletindu-și tandru părul, Aș vrea lângă ea să șed. O cunosc doar din vedere, Cred că e din cartier, Are o plasă cu pere, Oare, una să îi cer? Of, iat-o, că se ridică, Se îndreaptă către apă, O admiră un cutărică, Însă ea subtil înoată. Intru pe urmele ei Și eu, țuști luat de val, Pe cântec de brotăcei Un amurg sentimental. Dan Lucian Corb 5 iulie 2016 Volumul: Păreri nesinguratice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu