Și dacă dulci mesteceni îmi ating fereastra Și dacă e furtună-n noaptea asta, La tine îmi e lacrima și gândul Căci tu mi-ai înfrumusețat cuvântul. M-aș duce fluierând pe o cărare Ca să mai uit de-adânca întristare, Ca și atunci când raze lungi de lună Ne mângâiau surâsul, mână-n mână. Se leagănă pe câmp în depărtare Lanul de grâu și lacrima mă doare, De-atâta dor al meu suflet suspină Tot mi te mai plimbi prin gând, senină. Și dacă dulci mesteceni îmi ascultă plânsul Și dacă tu cândva citi-vei scrisul, Să-ți amintești de clipe ce ne-au dat Un freamăt de iubire în manuscris păstrat. Dan Lucian Corb 21 iunie 2016 Volumul: Pentru atunci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu