În serile cu cântec de mai

Știi serile cu cântec de mai
În care îți spuneam mai stai,
S-ascultăm lăcrimând duiosul nai
De-atâtea doruri, tu le mai ai?

Și cum ne-alintam prin cuvinte
Gesturi, șoapte, simte-mă, simte,
Ne-au mai rămas aduceri aminte
Și un oftat așa să le-alinte.

Mă uit la mesteceni și plâng
Că-n brațe nu pot să te strâng,
Doar ei mă-nțeleg fremătând
Tu nu m-auzi, ochii uzi, suspinând.

Luna trecând luminează cărarea
Parcă-ți simt sărut, răsuflarea,
De ce te-ai dus lăsând întristarea
În serile cu cântec de mai, uitarea.

Dan Lucian Corb 14 iunie 2018
Volumul: Pentru atunci