Cică-l iubea la început Sau cel puțin ținea la el, Primea oho, câte-un sărut Și îi era fidel, fidel. L-a dus la ea căci înstărită Era, ca să-l trebăluiască, Servea cafeaua îndulcită Lăsându-l să muncească. Uneori părea stresată Fără motiv întemeiat, Îi făcea zeamă de salată Și ca desert, rahat. I-a cules strugurii din vie A scuturat până și nucii, L-a plimbat prin suburbie Și-apoi i-a dat... papucii. Dan Lucian Corb 22 iunie 2016 Volumul: Păreri nesinguratice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu