O fată singură-n noapte Pe malul unei ape trecea, Stelele licăreau și în șoapte O dorință cu dor își spunea. Trecând pe întinsa câmpie Prin lanul de grâu legănat, Duios mai cânta în ie Ca într-un vis creionat. Vântul acelei veri adia Ajunse pe cărarea pustie, O lacrimă în ochi scânteia Și-n suflet purta poezie. La căsuța atinsă de lună Închise poarta în urma ei, De-atunci un poet suspină Înduioșând flori de tei. Dan Lucian Corb 29 mai 2016 Volumul: Pentru atunci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu