Caietul cu amintiri Oftatul meu plin de dor

Caietul cu amintiri
Oftatul meu plin de dor

Tristeţea iar mă apasă
S-a-ntors şi credeam că mă lasă,
Mi-e greu şi suspin după ea
O fată care-mi plăcea.

Oftatul meu plin de dor
Oftatul meu nu-i uşor,
Mi-e teamă că totu-i pierdut
Şi-am crezut, am crezut.

Mă uit la ceas, vremea trece
Se-aude personalul de zece,
Într-o haltă pustie şi tristă
Te revăd, citind o revistă.

Am lacrimi în ochi, imprecis,
Veni-vor şi alte trenuri spre vis,
Ascultă în seara lină un cânt
Să m-auzi, călător trist sunt.

Dan Lucian Corb 18 iulie 2011
Caietul cu amintiri