E viscol pe-aicea şi-i vânt Şi noaptea pare mai lungă, În zori îţi trimit un cuvânt La tine cu dor să ajungă. Ştii câtă nevoie-aş avea De duiosul tău glas acum, O sărutare cu gust de cafea Să-ţi simt dulcele parfum. Fereastra-i atinsă de ploaie De lacrimi atinşi ochii mei, Visez în albastra-mi odaie Poetic vibrând din condei. Se-aude că va ninge-n curând Prin vechi amintiri rătăcesc, Sufletul meu iar lăcrimând Mesteceni freamătă, te iubesc. Dan Lucian Corb 1 decembrie 2015 Volumul: Parfumul florilor de vară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu