Cu vise-n buzunare

Se scutură castanul
aproape singuratic
şi-mi plouă toamna
melancolic în fereastră.

Pe câmpul neted
frunze luate de vânt 
se aştern, suspin de vioară,
vara s-a dus.

Cândva treceam şi eu
ascultându-mi paşii,
hoinărind printre flori
cu vise-n buzunare.

Recitesc o scrisoare
atingând c-o lacrimă
cuvintele tale ce încă
oftează a dor târziu.

Dan Lucian Corb 21 octombrie 2009
Carte 6 DLC Simplele mele gânduri - Caietul cu amintiri