Un fel de amăgiri trecătoare

Singurătatea devora aleea principală,
era mohorât,
totul era mohorât.

Prea devreme
în târziul ce se lăsa
înaintam căutând o speranţă.

Săgeţi de plumb
în decorul de catifea
unde cândva duios ne vorbeam.

Putea fi real,
putea fi imaginar,
mă simţeam ca o lacrimă.

Căutam cuvinte
suspinând adânc
peste un fel de amăgiri trecătoare.

Dan Lucian Corb 5 septembrie 2005
Carte 6 DLC Simplele mele gânduri - Caietul cu amintiri