Cândva îţi spuneam că-mi aduci fericire acum îţi spun că-mi aduci durere, ştiu că nu-ţi pasă, tocmai de aceea mai bine fiecare pe al său drum. Au fost clipe în care aş fi fost în stare să împart cu tine pâinea şi dragostea, ştiu că nu-ţi pasă, tocmai de aceea lasă vioara dulce să plângă în şoapte. Nu uita totuşi, de treci pe cărarea din vis atinge copacii la umbra cărora noi, ne dăruiam cuvinte în vara mătăsoasă privindu-ne în ochi, duios, lăcrimând. Cândva îţi spuneam că-mi eşti tot fiindcă aşa simţeam şi aveam încredere, acum mă doare adânc nepăsarea ta şi tot ce a rămas e un rucsac cu amintiri. Dan Lucian Corb 23 septembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu