Privesc prin fereastră ploaia de vară

Privesc prin fereastră ploaia de vară
Ascultând un cântec liniştit, liniştit,
Ce fericiţi eram împreună odinioară
Atunci când iubirea-n noi s-a adăpostit.

Se leagănă teii în vânt şi mesteceni
Şi doruri prind oarecum în cuvinte,
Doar tu nu eşti aici să mi te legeni
Însă am frumoasele-aduceri aminte.

Amurgul se lasă-n culori fin pictate
Dragostea-mi plânge pe foile-acestea,
De-ţi va fi dor şi ţie de vremuri uitate
Mai citeşte-n şoapte de-argint povestea.

Ţii minte oare ce mult îmi doream
Să trecem de mână surâzând peste punţi,
Unde te-ai dus şi de ce nu te am...
Plouă peste câmpie până spre munţi.

Dan Lucian Corb 26 iulie 2015
Volumul: Tipărind peste timp poezie