Uite, frunzele acestea care cad le vezi, sunt luate de vânt ca şi clipele noastre. Uite, pădurea aceasta ce plânge o vezi, se simte singură fără paşii tăi pe cărarea pustie. Uite, omul acesta ce suspină îl vezi, e ca o lacrimă ce cântă într-o speranţă albastră.
Uite, anii aceştia ce trec în zbor îi vezi, trăieşte din plin toate clipele triste şi vesele, dor în cuvânt. Dan Lucian Corb 17 martie 1991 Bucureşti Carte 6 DLC Simplele mele gânduri - Caietul cu amintiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu