Mi-e dor de tine, bunica mea Îmi plânge sufletul şi inima, Ştiu că mă veghezi de undeva, Of, ce dor de mângâierea ta.
Cu dragostea ta m-ai îngrijit Cu multă blândeţe mi-ai vorbit, În seri liniştite duios povesteai, Cântece de leagăn îmi cântai.
În ochii tăi mă uit în fotografie Ce dragă, dragă îmi eşti mie, Lacrimi de dor mi se ivesc Şi-ţi spun şoptit cât te iubesc.
Pe câmpia aceea-ntinsă-n zori Culegeam amândoi flori, Ascultam pădurea fremătând, Undeva departe cucul cântând.
Mi-e dor de tine, bunica mea Îmi plânge sufletul şi inima, Ştiu că mă veghezi de undeva, Of, ce dor de mângâierea ta.
Dan Lucian Corb 8 iunie 2015 Antologie Expresia Ideii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu