Şuieră vântul pe străzi tăcute Şi scârţâie uşi, tristeţi, parfum, Prin ploaia rece, ore trecute În nostalgii poetice-acum. Departe-i o gară şi-a fost o vară În care, tu, ştrengăriţo visai... Să hoinărim în doi c-o chitară, Mai ştii cât de mult mă iubeai? Trece un tren, l-aud fluierând Şi-n mine-i un simplu oftat... Printre plopi mai hai, lăcrimând În visul din care-ai plecat. Dan Lucian Corb 22 decembrie 2014 Da, ştrengăriţo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu