Da, ştrengăriţo În toamna cu melancolie-apăsătoare

În toamna cu melancolie-apăsătoare
În aşteptarea vântului s-aducă veşti,
Aştept uitându-mă, tăcut, la o cărare
Pe care, lângă mine, doreai să hoinăreşti.

În toamna cu melancolie-apăsătoare
Aştept să pui o virgulă ca-ntr-un caiet,
Să poţi pleca visând, în depărtare,
Spre dor pe armonii de menuet.

În toamna cu melancolie-apăsătoare
Eu cânt cu sufletul înlăcrimat,
Da, ştrengăriţo, mi-ai fost iubirea mare
Şi nu-nţeleg de unde-atâta suspinat.

Dan Lucian Corb 2 noiembrie 2014
Da, ştrengăriţo