Sunt doar cuvinte ce suspină-n noapte Dar sunt cuvinte ce adânc se pun... Şi parcă ploaia cea de vară-n şoapte Îmi spune, lângă tine să rămân. Aud acel pian ce-n suflet plânge Şi cântecul albastru aripi prinde... Şi dorul după tine iar mă frânge, În armonii duioase te-aş cuprinde. Poate c-aş vrea o vorbă de la tine, Mestecenii mi-alină întristarea... Uite, şi ploaia plânge peste rime Şi doare-mă acuma depărtarea. Sunt doar cuvinte, cu un rost desigur, Pe-o stradă veche pâlpâie un felinar, Tu eşti cu mine... şi-s la fel de singur Cu lacrima şi poza ta într-un sertar. Dan Lucian Corb 24 mai 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu