Cum să uit mireasma serii de februarie Când cuvinte tandre îmi spuneai tu mie, Se-auzea doar vântul şuierând la geam Şi puterea dragostei în care ne pierdeam.
Cum să uit privirea, în care m-am topit Şi visul prins în şoapte-n care te-am iubit, Se-auzeau doar lacrimi atinse de sărut Din fericirea care nici unul n-am avut.
Cum să uit aroma ultimei tale sărutări... Era o despărţire ca pe peronul unei gări, Nu ştiu cum ce-am greşit, de ce ai plecat, Ştiu doar că te-am iubit, cu sufletul curat.
Cum să uit surâsul blând ce mi l-ai dăruit Când doar un simplu like mă făcea fericit, A rămas floarea de crin pe o noptieră Şi adâncul meu suspin prins la butonieră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu