Un avion cu călători Zboară printre nori, În noaptea înstelată Dor îmi e de-o fată. Înc-un tren cu călători Din noapte în zori, Trece iute fluierând Şi oftez c-un gând. Şi al meu dor călător C-un bilet de-amor, Stă să urce într-un vis Şarm, iubire, paradis. Iar mestecenii în vânt Freamătă-ntr-un cânt, Miez de noapte lăcrimând Suflet lin, suspinând. Dan Lucian Corb 17 ianuarie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu