Două lacrimi în paradis ~ Ninge atât de frumos ~ Ninge atât de frumos Peste orașul mut, Eu mă întorc pe jos Acasă, singur, tăcut. Încă te mai iubesc Frumoasă-ntâmplare, Pașii mei hoinăresc Străbătând trotuare. Stele cad, de zăpadă Prin parcuri stinghere, Au început să ardă Clipele de tăcere. Visele s-au întors Peste orașul mut, Ninge atât de frumos Ca în trecut. Dan Lucian Corb 3 februarie 1992 Versuri Volumul 1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu