Dansul durerii Zâmbet trist

~ Zâmbet trist ~

E o toamnă
cu lacrimi în glas.
Cu frunze galbene
ce cad în nesfârșire
pe aleile vechi.

E o toamnă
cu nori bogați.
Cu palide mângâieri
ale soarelui.

Parcă munți de tăcere
se ridică
în mijlocul acestei ploi
ce-și lasă amprenta
zâmbetului ei
mult prea trist pentru noi.

Și numai stropii curgând
au puterea să înțeleagă
un suflet în deznădejde
trecând.

Dan Lucian Corb 28 noiembrie 1993
Dansul durerii