În lunga iarnă geroasă
În lunga iarnă geroasă
Lângă un foc mocnit,
Tristeţea mă apasă...
Ce mult ne-am iubit.
De-a mai rămas scânteia
Ce cândva ne-a unit,
Veni-va ziua aceea
Cu zâmbet împlinit.
Amarnic, câte lacrimi
Iarăşi s-au urnit,
Durere, mă mai clatini,
De tine n-am fugit.
Simt o melancolie
Cum nu s-a pomenit,
De-mi eşti sortită mie,
Iubire, fi-voi fericit.
În lunga iarnă geroasă
Lângă un foc mocnit,
Tristeţea mă apasă...
Ce mult ne-am iubit.
Dan Lucian Corb 7 ianuarie 2009
Tango poetic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu