~ Privesc cerul îngândurat ~ În geam, mugurii ploii bat. Ziua e tristă, amintiri se frâng. Privesc cerul, îngândurat… Strâng frunze la piept, galbene. Sărbătoresc timpul pierdut. Picură des, din ce în ce mai des. Tristețea s-a îmbrăcat frumos, îmi fură gândurile. Întind brațele spre nori, singur în imaginea lumii. Privesc cerul îngândurat. Dan Lucian Corb 12 septembrie 1992 Dansul durerii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu