Dansul durerii Furtuna de lacrimi

~ Furtuna de lacrimi ~

Mă îndepărtez tot mai mult
de lacrimile furtunii
dar orice filă întorc
găsesc scrisă
o nouă tristețe sfâșietoare.

Ajung într-un amurg târziu
pe aripi de vânt
într-un loc subjugat de vise.

Furtuna de lacrimi
se pornește din nou
contopindu-mi strigătul cu speranța,
cântecul cu mângâierea,
cuvântul cu lacrima.

Apoi, romanul vieții
devine din ce în ce mai gros,
mai plin,
mai prăfuit,
aproape de tot înlăcrimat,
ca o furtună
din ce în ce mai blândă,
uitată de timp.

Dan Lucian Corb 27 aprilie 1993
Dansul durerii