Două lacrimi în paradis ~ Locuri dragi ~ Mai cade câte-un fulg, ziua e tristă Brazii-și întind privirea către cer Ca o speranță, ca o rugăminte, Te strig fiindcă simt că există Ceva-ntre noi, nu despărțiri de ger Dă-mi un răspuns de cântec ori cuvinte. Clipe senine toate câte-au fost Se adâncesc în ceața ce se lasă Iar sun-a jale și singurătate, Mă ard tăceri fără vreun rost Caut lacrima ce dorul mi-l apasă Prin locuri dragi de vânturi spulberate. Dan Lucian Corb 16 decembrie 1990 Versuri Volumul 1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu