~ A venit toamna, iubito ~ Copacii din fața ochilor mei își scutură frunzele suspinând în seara plăpândă. Trec prin orașul pustiu cerșind timpului surâsul tău de odinioară. Jocul clipelor mă absoarbe, buzele tale fierbinți încă mă dor, nuanța ochilor tăi mă subjugă. Imensa speranță de a fi cu tine în profunda melancolie revine-n acorduri sublime. Calc pe un covor neasemuit de lacrimi ce duce către inima ta. Am avea atâtea cuvinte să ne spunem dar a venit toamna, iubito… și plouă tăcut pe străzi. Dan Lucian Corb Versuri Volumul 1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu