Da, ştrengăriţo

Din trecutul zbuciumat al verilor fierbinţi
Te am pe tine, ştrengăriţo, mi-ai rămas,
Cotrobăind apăsător prin ungherele mele-i minţi
Colorând picurii de ploaie ce-au prins glas.

Vuiet răscolit pe foile acelea albe, lungi
Chiar lângă dorurile aspru-ntipărite,
În goana clipelor vibrai, scriai...s-ajungi
În preajma mea să-mi sorbi buze dorite.

Şi plouă azi cumplit, auzi, plouă torenţial
Iar noaptea n-are farmec fără...Tu,
Un Tu, spunându-mi, mă iubeşti astral?
Da, ştrengăriţo,  te iubesc eu lacrimă, stea tu.

Dan Lucian Corb 8 iunie 2013 
Poezii V 13