Iarna cuvintelor albe s-a dus

Iarna cuvintelor albe s-a dus
Vine primăvara cu muguri de dor,
Te aştept între răsărit şi apus
Desenând în auz şoapte de-amor.

Undeva-n suflet mai cad fulgi de nea
Aşezându-se peste dulce oftat,
Nu ştii cât plânge inima mea
Pentru tot ce în urm-am lăsat.

Prin vechiul oraş toate-s la fel
În fiecare clipă sincer te chem,
Sentimentul meu îţi rămâne fidel
Înşirând cuvinte pe blogul crem.

Iarna cuvintelor albe s-a dus
Vine primăvara cu muguri de dor,
Recitesc ce atuncea ţi-am spus:
Ţi-i doresc, ochii limpezi, te-ador.

Dan Lucian Corb 9 aprilie 2013 Aleşd V12