Cu flori albe de măr ninge

Cu flori albe de măr ninge
Peste-a mea copilărie,
Mi-e dor să mai bat o minge
Pe maidan, în suburbie.

Cu flori albe de măr ninge...
Vers şi cântec lin, curat,
Câte-o lacrimă mi-atinge
Obrazul nemângâiat.

Cu flori albe de măr ninge
Peste mine-un călător,
Pe cărări de vis mă-mpinge
Blând, neostoitul dor.

Cu flori albe de măr ninge...
Ţin în braţe vechi iubiri,
Când lumina-ncet se stinge
Peste-oraşul cu-amintiri.

Dan Lucian Corb 31 martie 2013 Aleşd