De vântu-n târziu

Şi seara se lasă peste oraşul tăcut
Iar dorul năvală-i în suflet şi-i greu,
Petale de flori pe-al tău aşternut
Şi lacrimi albastre în sufletul meu.

În rochia-ţi roz, stai singur-acum
Pe gânduri,uşor te simt cum suspini,
Adulmec în visu-mi al tău parfum
Şi-n inimă-mi prinzi adânci rădăcini.

Offf, dorul meu dor, cu tine în gând
Nu mai sunt singur căci îmi redai...
Speranţa şi zborul şi lăcrimând
Îţi spun că-mi eşti pe sunet de nai.

De dorul de mine te va cuprinde
De vântu- târziu şoptind pe la geam,
O să-l auzi, sunt veşti de la mine
Ascultă-mi cântul, cu tine, tot am.

Dan Lucian Corb 8 ianuarie 2013 Aleşd V12