Cuvintele rostite ieri mă dor până la lacrimi azi și vor durea și mâine... îmi e așa de greu să le-nțeleg dar le-nțeleg și plâng căci nu am ce să fac decât să sufăr primind apăsătoarele tristeți cu brațele deschise... s-au năruit atâtea vise, mă opresc acum o clipă să-mi șterg lacrimile... ce curg pe foi de timp, o, sufletul meu drag te rog,nu mai plânge... dar sufletul meu... cuvintele rostite ieri transcrise-n tăcerile mele mă apasă, te rog, nu călca peste dragostea mea, mi-e frântă inima o, dorul meu, dor.
~Dan Lucian Corb~6 februarie 2012 Alesd~ Caietul cu amintiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu