Invaluiti de iubire

Soarele surâde printre crengile mestecenilor
e liniște la periferia orașului,
și teii de lângă cărare au îngălbenit
și sufletu-mi suspină de al tău dor,
admir peisajul melancolic
lăcrimând în adierea vântului,
mă întorc la al meu pian
și degetele-mi alunecă pe clape
armonizându-mi starea de spirit,
cânt liber, cânt profund
sunetul răsună ca o mângâiere 
în odaia albastră plină de doruri,
crizanteme galbene într-o vază

se deschid atingându-mă,
mi-aș dori acum să vii 
să te așezi în brațele mele,
să îți simt șuvițele părului 
pe obrajii mei, să mă inunzi
cu parfumul tău seducător
și-apoi să te întorci spre mine
cu ale tale buze catifelate
sărutându-mă, învăluiți de iubire.


Dan Lucian Corb 29 octombrie 2011 
Amintiri dintr-un oraș provincial