Cerul intunecat,pictat cu sperante isi descarca nebunatecele ploi peste mine. Aproape gol alerg prin visele incetosate macelarind poeticele-mi iubiri,tradate.
Stalpi de iluzii se clatina-n vanturile singuratice si tarzii,tarzii. Lovit de propria-mi evolutie : Mor si renasc,renasc si mor.
Intr-un oras oarecare din aceasta lume imbatat de propriile-mi lacrimi, gonesc manevrand clipele,faramiturile acestui timp nefavorabil,favorabil?!
Sunt stapanul si sclavul marilor iluzii. Sunt rege in imperiul tristetii mele. Sunt vesnic eu in plina transformare. Sunt azi un vers,maine o lacrima mare.
Totul ma doare in trup si in suflet... totul ma doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu