duminică, 31 ianuarie 2021
sâmbătă, 30 ianuarie 2021
vineri, 29 ianuarie 2021
N-a înțeles suspinul lui, nici lacrima, nici dorul...
N-a înțeles suspinul lui, nici lacrima, nici dorul...
Și a plecat lăsând tristețe, pierzând dulce amorul,
Trecut-au ani și-n colț de stradă o fată plânge-amar,
Șiroaie pe obraji, de lacrimi, dar totu-i în zadar.
Ar da orice să se întoarcă într-un oraș din vest...
Însă răspunsuri la scrisori ea n-a primit, în rest
Dezamăgiri și plânset, da, cu sau fără rost,
Povestea de iubire e la trecut, deci a fost.
Trece o caleașcă trasă de fluturi galbeni...
Ea urcă, ce suspin cu ochii-nduioșați, prieteni,
Într-o târzie vară cu soare și cu cu ploi,
Au râs așa aproape și-au scris adânc pe foi.
Dintr-o nimica toată, dintr-un absurd ciudat...
De la simplitate, zbor prea mult în abstract,
Se-aude-un vuiet lung pe dealuri arămii,
Ninsorile încep... „și tu nu vii, nu vii!”...
Dan Lucian Corb 29 ianuarie 2021
Volumul: Iubiri pierdute-n dor
joi, 28 ianuarie 2021
Și ninge iarăși viscolit
Și ninge iarăși viscolit
Peste câmpia-ntinsă...
Ce mult dor m-a chinuit,
Iubirea mea, nestinsă.
C-o sanie cu zurgălăi,
Cu doi cai ca zăpada...
Aș trece munți, aș trece văi
Să îți aduc dovada...
Că țin la tine înmiit
De când singur rămas-am,
Ce mult odată m-ai iubit...
De-atunci amarnic plâns-am.
După ochii tăi duioși...
Dup-al tău blând glas,
După sânii-ți prea frumoși,
Sărutare, zâmbet, pas.
Lacrima mea cântă-ți...
La tine mi-i gândul,
Aste versuri placă-ți...
Sărută-mi cuvântul!
Și ninge iarăși viscolit
Peste câmpia-ntinsă...
Ce mult dor m-a chinuit,
Iubirea mea, nestinsă.
Dan Lucian Corb 28 ianuarie 2021
Volumul: Iubiri pierdute-n dor
miercuri, 27 ianuarie 2021
marți, 26 ianuarie 2021
luni, 25 ianuarie 2021
duminică, 24 ianuarie 2021
sâmbătă, 23 ianuarie 2021
vineri, 22 ianuarie 2021
joi, 21 ianuarie 2021
miercuri, 20 ianuarie 2021
marți, 19 ianuarie 2021
E ger cumplit și fulguie mărunt...
E ger cumplit și fulguie mărunt...
La tine îmi e gândul, lacrima și dorul,
Mă încălzesc citindu-ți din cuvânt...
Și ninge peste rime și plânge cititorul.
E noapte albă cu licăriri de stele...
La tine mi-e speranța și surâsul, zborul,
Mă liniștesc, rămâi în visurile mele...
Trecând prin amintiri îmi alin dorul.
Și-i tot mai frig peste câmpia-ntinsă...
Focul mocnește strălucind în vatră,
Eram soldat și tu-mi scriai, distinsă...
Erai pentru mine, atunci, o psihiatră.
A fost duios, trecut-au ani și clipe...
Dar pașii tăi pe-aici n-au mai venit,
N-am auzit de-atunci, sărută-mă, iubite,
Nici ca pe tine, așa dulce, n-am mai iubit.
E ger cumplit și fulguie mărunt...
La tine îmi e gândul, lacrima și dorul,
Mă încălzesc citindu-ți din cuvânt...
Și ninge peste rime și plânge cititorul.
Dan Lucian Corb 19 ianuarie 2021
Volumul: Iubiri pierdute-n dor
luni, 18 ianuarie 2021
Mestecenii cei doi ți-au auzit oftat...
Ai fost atât de-adânc înfipt în durere...
Dar te-ai smuls, cândva, și te-ai ridicat,
Rugăciunile doar ți-au fost mângâiere
Când deznădejdea aiurea, te durea, apăsat.
Ai strâns din dinți, ai suferit și-ai lăcrimat
În nopțile cu stele și treceri lungi de lună,
Mestecenii cei doi ți-au auzit oftat...
Dar ai crezut... și așteptai o vorbă bună.
În noaptea aceea cu o infinită ninsoare
Și cu priviri întristate către un candelabru,
Ai înțeles că doar credința îți e salvatoare
Și-ncrederea în tine te-a făcut celebru.
O, da, și cum sperai, însă nu i-a păsat,
Celei cu care împărțeai o vorbă pe atunci,
Tu, om cu suflet bun, știu, soldat, ai iertat...
Însă nimic nu te mai leagă de vorbe „dulci”.
Era o iarnă ca și cea de-acum, tăcută...
Era o iarnă-n care durerile cumplite
Te apăsau, lovind, chitara părea mută...
Dar ai răzbit, scriind cu lacrimi în cuvinte.
Dan Lucian Corb 18 ianuarie 2021
Volumul: Iubiri pierdute-n dor
duminică, 17 ianuarie 2021
Mi-ai fost atunci, mi-ai fost aproape
Mi-ai fost atunci, mi-ai fost aproape
Pentru un anotimp sau două...
Însă te-ai dus râzând, departe...
Și singur lăcrimez și plouă.
Ai fost un vis, o adiere...
Mi-ai oferit printre momente
Și-amar și dor și dulce miere...
Dar te-am pierdut, ce sentimente!
Zadarnic plângi de dor acum...
Să te întorci e prea târziu,
Rămâi doar cu acel parfum...
Ninge mărunt și e pustiu.
Cândva, dacă din întâmplare
Ne vom zări-ntr-o cafenea...
Să nu plângi, baby, știi cât doare...
Ai fost, dar nu mai ești a mea!
Te-am implorat în noaptea rece
Să nu pleci, aici să rămâi...
Aud fluierând personalul de zece...
Lacrima ta la clasa-ntâi.
Dan Lucian Corb 17 ianuarie 2021
volumul: Iubiri pierdute-n dor
sâmbătă, 16 ianuarie 2021
vineri, 15 ianuarie 2021
joi, 14 ianuarie 2021
M-aș întoarce-n adolescență...
M-aș întoarce-n adolescență...
Măcar pentru câteva momente,
Să mai simt dulcea ei prezență,
O sărutare, o carte și sentimente.
La o căsuță de la periferie
Să stau la fereastră singuratic,
Privind fulgii de nea, ce magie,
Ce doruri și ce vis enigmatic.
S-o văd venind înspre seară,
Să-mi bată la poartă ușor,
Să-i sărut ochii la domnișoară,
S-o aud șoptind dor cu dor.
Să intre în casă-n odaie,
Să-i cânt ceva la vechiul pian,
Simțindu-i senzuala văpaie,
Admirându-i așa chip diafan.
S-o iau în brațe ca în poveste
S-o sărut, să dansăm, s-o alint,
Afară ningă în armonii celeste,
Noi lăcrimând în șoapte de-argint.
Dan Lucian Corb 14 ianuarie 2021
Volumul: Din amintiri
