În ochii tăi, senini, albaștri

Ce doruri i-ai lăsat în suflet
Cu frumusețea-ți răpitoare,
Dar oare știi că al tău zâmbet
Stă-n lacrima lui arzătoare?!...

Cine-ți șoptea cuvinte-n rime
În nopțile cu lună plină,
Sărutându-ți mâinile fine
Și pielea ca și de afină?!... 

În ochii tăi, senini, albaștri
El tot visa, atât de blând,
De ce te-ai dus, sub ploi de aștri,
Când te iubea spus, lăcrimând?!...

Ții minte degetele-n păr
Care te mângâiau prea fin,
Când îl iubeai într-adevăr,
O, dulce floare de mălin?!...

Ce doruri i-ai lăsat în suflet,
El neputând ca să mai zboare,
Dar oare știi de al lui plânset,
Că frumusețea-i trecătoare?!...

Dan Lucian Corb 1 iulie 2020
Volumul: Iubiri pierdute-n dor