Lacrima, de când prin păduri te iubeam

Prin lanul de grâu pe un câmp mlădios
Treceai într-o vară cu părul în vânt,
Venind spre pădurea în care frumos
Îți ședea lângă izvor așteptând un cuvânt.

Și ți l-am spus atunci cu o voce duioasă
Și l-ai primit, copleșită de dor,
M-ai luat cu tine pentru o vreme acasă
Și m-ai iubit, credeam netrecător.

Însă-mi veni un ordin de recrutare
Și spre toamnă în armată am plecat,
M-ai condus la tren, dulce, surâzătoare,
Și mi-ai spus: „te aștept, soldatule, ești minunat!”

Dar răspuns la scrisori de la tine n-a fost,
În permisie nu te-am găsit, nu știam
Unde te-ai dus deși-mi cunoșteai pe de rost
Lacrima, de când prin păduri te iubeam.

Dan Lucian Corb 16 aprilie 2019
Volumul: Singur sub sclipiri de stele