Mai ştii când zburdam printre vise În leagăn de şoapte târzii, Adorându-ne în suflete ninse De petale, petale de poezii. Mai ştii când un cântec de dor L-ascultam amândoi fremătând, Tresărind, auzind te ador, De atâta dragoste lăcrimând. Mai ştii când stăteam ore-n şir Povestind pe-armonii de pian, Prin mireasma unui roz trandafir, Tu, duioşenie, eu, estetician. Mai ştii când o uşa-i închis, Lăsându-mă-n adâncă tristeţe, Habar nu ai câte lacrimi în scris M-au iubit cu atâta nobleţe. Dan Lucian Corb 30 iulie 2014 Volumul: Cuvinte-lacrimi înmiresmate
foarte sensibile,aceste versuri...felicitari..!
RăspundețiȘtergere