Ascult un cântec şi de al tău dor Lacrimă, lacrimă-n suflet tresare, O voce plânge şoptind te ador Şi-s topit de frumuseţe, floare. Pe-afară plouă şi din oră-n oră Aştept tăcut un gând transcris, Cuvinte line iarăşi mă devoră Şi le înşir în vechiul manuscris. De-acele seri şi dimineţi superbe În care visele păreau aşa reale, Mi-e dor de fraze fine, verbe Şi de metafore prinse-n petale. Doar pentru simplul fapt că eşti Dulce minune, viaţa mi-o încânţi, E-o fericire ce rar o-ntâlneşti Şi-n fiecare clipă mă frămânţi.
nopțile din vise
RăspundețiȘtergeremetafore aprinse
frământă clipe rare
minune necuprinsă
o voce, fraze line,
dimineți fără suspine...